germinaţie latentă___________________________________despre muzică,tehnologie şi oameni.

        Au trecut 5 ani şi ecourile „Beautifully Depressed” s-au stins. Au trecut 5 ani şi Down scoate un nou album.

    Au fost 5 ani marcaţi de permanenta luptă cu viaţa şi moartea pentru Phil Anselmo. O luptă cu drogurile, amintirea lui Dimebag Darrell [nimeni şi nimic nu o să ni-/l aducă înapoi] şi imaginea obsesivă a New Orleans-ului sub ape [uraganul Katrina] ar fi suficiente să frângă un om. Dar nu şi pe Anselmo. Din momentul în care a urcat pe scenă alături de Jerry Cantrell, cu ocazia unui tribut Layne Stanley [cântând partiturile acestuia], Phil conştientizează că este în viaţă. Chiar dacă şi-a trăit moartea de atâtea ori pe parcursul acestor 5 ani. A realizat că, deşi forma sa fizică precară şi lipsa unei apariţii pe scenă de ani de zile, împreună cu dificultatea emoţională şi profesională de a interpreta ceea ce Layne făcea atât de bine acum 10-15 ani îl transformau în o umbră a artistului plin de vitalitate pe care toţi îl ştiau, are un rost în a trăi mai departe. O rugăciune pentru Layne şi o rugăciune întoarsă a lui Phil Anselmo către el însuşi.

    Lui Layne Stanley [direct şi indirect] îi datorează nu numai găsirea unei motivaţii de a repune în drepturi recuperarea fizică şi începerea adevărată a scrierii materialului pentru noul album Down, cât şi prezenţa latentă printre rândurile albumului. Încă din prima piesă [„Beneath the Tides”], vocea a doua respiră ca Stanley. Prezenţa sa este trădată şi mai târziu, în „Nothing in Return [Walk Away]”, când Phil este cel ce deschide versurile cu vocea palidă, suferindă prin care l-am cunoscut pe Layne Stanley.

    Down III: Over the Under este un album ce inspiră o putere proaspăt redobândită. Explozivă uneori, însă cel mai adesea în cadenţa unui marş funebru pentru o înmormântare ce ar fi putut fi. Uscat, sobru şi îndurerat de morţile ce au fost în viaţa sa, înecat de amar, precum New Orleans-ul nu demult, a treia ieşire la rampă a trupei ni-l aduce pe Phil Anselmo împreună cu abilitatea sa de a-şi relata existenţa şi existenţa din jurul său. Un ţipăt după revenirea la suprafaţa apei.

                    Adio, Layne Stanley.
Bine ai [re]venit, Phil Anselmo.