Sau cum m-am simţit la munte. Parcă nu contează unde am fost, chiar dacă uneori regret că îmi amintesc de unde am plecat. M-am simţit în multe feluri, în ton cu multiplicitarul meu caracter. Nu intru in detalii agasante – să fie un post de vară.

 

  •  m-am simţit obosit/somnoros la plecare, fiindcă nu prea dormisem noaptea dinainte.
  •  m-am simţit din nou tânăr pentru ca nu am prins bilet cu loc şi am stat pe ghiozdan [devenit rucsac] în holul dintre vagoane.
  •  m-am simţit din nou în Braşov pentru că eram din nou în Braşov.
  •  m-am simţit bine că nu am mai decis să coborâm la începutul Zărneştiului [ca data trecută] şi nu am mai fost nevoiţi să mergem o oră şi ceva pâna la celălalt capăt.
  •  m-am simţit solicitat de faptul că vântul puternic din iarna a fost înlocuit de căldura de vară.
  •  m-am simţit puternic dând gata urcarea pană la cabană fără griji.
  •  m-am simţit şi mai tânăr dormind într-o cameră cu 12 paturi.
  •  m-am simţit mândru şi fericit făcând traseul de +3 ore până în vârf, atacând o diferenţă de altitudine de ~550m.
  •  m-am simţit Indiana Jones pe portiunile de urcat cu frânghie.
  •  m-am simţit meseriaş pe părţile de căţărat direct pe stâncă; câţiva pereţi verticali.
  •  m-am simţit Chuck Norris jucandu-mă cu un căţel care, atunci cand îl trăgeam de o ureche, facea 2-3 tumbe în direcţia în care trageam, precum în filmele distinsului actor.
  •  m-am simţit ca într-o galerie deviantart cu pădure şi ceaţă la întoarcerea acasă, pentru că era.. ceaţă în pădure.
  •  m-am simţit amuzat, realizând că ne-am rătăcit pe o pajişte unde se lăsase o ceaţă densă; nu mai văzusem aşa ceva.
  •  m-am simţit tare copil alunecând [şi imediat căzând] pe noroi – şi eu, şi ea.
  •  m-am simţit norocos că am prins în ultima clipă autobuzul de Braşov.
  •  m-am simţit straniu întorcându-mă singur cu trenul.

_______________________________________________________________

 

  •  m-am simţit bine
Anunțuri