Nu am fost deloc surprins să văd că săptămâna asta artistul cel mai ascultat de mine a fost Ani DiFranco. Fapt comun pentru obiceiurile mele de ascultător de muzică. Chiar dacă îmi e vine greu să afirm că este artista mea preferată dintre toate formaţiile şi muzicile pe care le ascult, pot spune cu mâna pe inimă că este artista solo preferată fără să ezit măcar o clipă. Sufăr când aud că este comparată cu Tori Amos sau, mai ales, Fionna Apple pentru că nu pot accepta că Ani ar fii doar o [talentată, ce-i drept] cântăreaţă de country/folk/… Eu trăiesc o revoltă muzicală în muzica ei. Acidă, răutăcioasă, nemulţumită, nepăsătoare, politică, libertină, critică, Ani DiFranco a reuşit [în plus] inimaginabilul pentru mine: să transmită [ici şi colo în cariera sa] un mesaj feminist pertinent, netras de păr. [în plus] pentru că nu în asta constă mesajul ei, per total. Critica asupra aspectelor mici ce compun viaţa [de la discriminare de orice fel până la iubire] e nota în care sunt scrise piesele ei. La care se mai adaugă şi talentul aparte de a spune poveşti la persoana I'[‘When I was four years old/They tried to test my I.Q./They showed me a picture of 3 oranges and a pear/They said, which one is different?/It does not belong./They taught me different is wrong’].

 

      Speram să mă pot abţine şi să ţin postul ăsta in frâu. N-a mers, se pare. O să încerc să iuţesc pasul. Ok. Albumul cel mai ascultat a fost Revelling/Reckoning, singurul ei dublu album. O tentativă curajoasă pentru o perioadă în care nimeni nu mai dă atâta atenţie genului country [totuşi exprimarea muzicală tot acolo e văzută de critici, chiar dacă eu am obiecţiile mele. Evident, nu zic nimic – albumul a fost primit foarte bine]. Nu mai insist, pe Wikipedia se văd şi bunele rezultate în chart-uri.

 

      Ultimul hop: piesa cea mai ascultată. Piesa titlu a primei părţi a dublului album – Revelling. O piesă foarte goală [sparse cred că e un cuvânt mai potrivit]. Instrumentaţie discretă, cu porniri mai degrabă spre jazz [saxofonul se face auzit din când în când punctând vocea]. Evident, Ani cântă la chitară acustică, voce şi [am impresia] la bass keyboard. Neat.

 

     Nişte versuri:

 

i could level off the ground that we stand on
but with you down on bended knee
always looking up at me
that feeling of standing up together is gone

 

Anunțuri