Noapte albă pentru a stinge setea de viaţă. De viaţă ca alb pentru negru, ca noapte pentru zi. De viaţă complementar pentru nuviaţă. De viaţă dezlegat de tot ce era nelegat. N-am putut să interleg capetele libere de aţă din noi. Noi ca o păpuşă de cârpă căreia îi atârnă franjurile. Imperfect. Frumuseţe imperfectă. Şi se flutură când adie vântul. Frumuseţe a viaţă ce orbeşte banalitatea cârpei ce stă carne şi sânge în trupul păpuşii.

 

     Idealism nocturn. Noapte a idealurilor născute moarte. Noapte a idealurilor moarte născându-se. Noapte a idealurilor născute cu drept de a trăi. Noapte a idealurilor moarte cu drept de a muri. Noapte a idealurilor născute în vânt de noapte, aşteptând răsăritul ce vine prea devreme. Mereu prea devreme. E doar o idee de viaţă. Doar o idee desfătată de vânt cald şi respiraţie adâncă, împăcată. Cafea şi un loc ferit şi verde în mijlocul unui oraş ce, in sfârşit, dormea. Bucuria de a fi treaz. De a ţine un ochi închis, veghindu-l pe cel deschis la minte prin cuvinte. Printre cuvinte.

 

     Noapte a idealurilor pentru care merită să trăieşti. Noapte a idealurilor pentru care merită să mori.

Anunțuri