20 august. Frati-miu încearcă să mă sodomizeze la sfârşitul zilei. O zi interesantă şi obositoare. Mult timp pe drum. Prima dată pe avion [da, l-am prins] – experienţă plăcută. Puţin sub aşteptări, totuşi. Însă am avut un moment de reverie, o clipă în care m-am simţit de parcă aş fi luat „Cuptorul cu lemne” cu mine. Pizza calzone si bere Heineken. Nu mi-a plăcut niciodată Heinie, dar nu poţi refuza berea gratis. Thank you.

 

     Aterizat într-o lume stranie, unde sunt străin de toată lumea omenirea din jur. Lucru rău şi bun. Nu mă voi forţa să pretind vreo clipă că ştiu franceză. Pe cei care îi simt latini, îi iau în spaniolă [chiar şi pe un portughez, sper că nu s-a atacat]. Restul, engleză.

 

    Îmi place liniştea. Îmi place personalitatea locului. Aspectul colinar, dulce, care te duce lin către periferia [update: aproape periferie. 15 minute de centru, 25 de minute de marginea oraşului. mă şocase liniştea] trecută prin timp ani şi, poate, un pic prăfuită [să îi zicem patina timpului?], dar bine conturată plină de modestie şi de şarm. Şi aici se întârzie se amână termenele de execuţie. Şi aici. Însă nu credeam că o să spun vreodată că o scară de bloc este carismatică sau cochetă. Aici da.

 

   Nu lipsesc grafitti-urile de pe pereţii gării [care este la 5 minute de aici], aceleaşi tentative neartistice ca şi la noi în bătătură. Trec puţine maşini aici şi, per total, nu se promite o experienţă urbană atât de acută pe cât m-am obişnuit acasă.

 

     Mâine se începe hălăduirea oraşului. la 10 minute e sediul ONU. Wanna check it out.

Anunțuri