Într-o lume tot mai pasionată de superlative, realizez că sunt un personaj diminutival.

Am un areal mic în care mă învârtesc. Fără prea multă graţie şi fără să dau dovadă de un prea mare echilibru. Poet de buzunar, rockeraş de jucărie. Îmi găsesc surse mărunte pentru determinarea ce mă poartă înainte, chiar dacă adesea simt că vântul e potrivnic. Nu privesc înapoi pentru că ar cere prea mult efort. Parcă prea des mă găsesc neputincios în a mă opri. De parcă coaja minusculă pe care o reprezint ar ţine înăuntru o greutate a cărei inerţie nu o pot stăvili.

Sunt un omuleţ caraghios şi neajutorat,  condus de pasiune, instincte şi o forţă motrică inexplicabilă. O frunză în vânt.

Anunțuri