Pare că a devenit băutura ‘noastră‘. Acum nu e decât o sticlă goală aruncată într-un în coşul de gunoi din colţul camerei, de după uşă. Nu mă plâng, îmi aduce amintiri plăcute. Însă e ca un simbol al sfârşitului. S-a terminat vacanţa. Fractură temporală, fractură dimensională. Aici, acolo. Împreună, separat. Atunci, acum. Îmi reorientez linia şcolară. Va fi doar business as usual. Fără implicare. Fără consum. Nici eu nu ştiu ce vreau să scriu. Ea a plecat pentru câteva zile. Nefericit, dar necesar. E o vraişte totală în mintea mea. Mâine cred că trec pentru prima oară pe la facultate. Un seminar. Sper să îmi iasă planul. Sper că nu o să îmi mai pese. Sper că o să treacă repede.

Anunțuri