Astăzi a fost cea mai lungă zi de multă vreme încoace.

M-am trezit pe la 7. Am mâncat pe fugă şi mi-am băut cafeaua. Grăbit, îmi vâr căştile în urechi şi imi pun player-ul în funcţiune. Mira Calix. Cea mai minunată muzică electronică. Ajung la sală. Ieri nu am fost pentru a treia parte a programului meu săptămânal şi aveam de recuperat. Începător. Obosit şi grăbit, mă arunc în exerciţii făcute la intensitate maximă. Simt cum un şiroi de sânge se urcă cu ambiţie direct spre ceafa mea. Congestionare garantată. Însă nu cedez cu una cu două. Mă mobilizez şi îmi depăşesc norma, ca de obicei.

Întors acasă. Spălat. Mâncat consistent.

Fugit la şcoală. Zi infernal de lungă. de la 12 la 8 seara. Minune! Ajuns la primul laborator, nu mai era loc în sală.  Să venim peste două ore. Deci bere. Direct la cerebel. Glume şi conversaţie cât berea de lungă. Vis. Trebuie să ne mobilizăm întru laboratoare. Mergem. Ajungem.

Mă întâlnesc cu o fostă colegă de liceu, care recupera laboratorul la care tocmai ajunsesem. Laborator care se dovedeşte a fi o [încă o] farsă de neuitat. Din două ore, 5 minute au fost laborator propriu-zis, iar restul a fost bălăreală teoretico-cvasi-interesantă a unui moşulică simpatic, relaxat. Câteva tips and tricks, în rest aburi.. Timp suficient să încing o caterincă cu colega sus-numită. Tâmpenii peste tâmpenii s-au vehiculat între doi oameni care nu aveau nici un stres. Gata laboratorul. Mergem mai departe. 2 seminarii goale de conţinut. Poate dacă zic 4 ore are un impact mai mare. e deja ora 8. Nu mai ştiu de mine.

Mă surprinde, zicându-mi că vrea să doarmă la mine. Bonus nesperat. Îmi mai vin în fire. S-a terminat ziua. Somn uşor.

Anunțuri