În timp ce rezumam cele scrise în postul anterior, am realizat că ţineam o ceapă în mână în timp ce prietena [care nu era nici măcar dezbrăcată] tăia gogoşari [pentru o salată]. Mediu absolut casnic. Povestire absolut tristă. Pentru mine.

    Dar azi am ajuns la liman. Aseară târziu m-am decis şi am făcut comanda. După cum bănuiam, au ieşit precum şobolanii înainte de scufundarea vasului. Un telefon. „Nu este pe stoc şi nu vom mai livra produsul”. „Bună ziua. Mulţumesc de informaţie”. După o altă serie de 10-15 telefoane, produsele similare nu sunt pe nicăieri pe stoc. Dramă. Regândim. Ajung să mai sar cu aproape un milion preţul. Zâmbesc în barbă când realizez că o să cumpăr atât procesorul, cât şi placa de bază de la magazinul de vis-a-vis de cel care mi-a provocat întârzierea asta de o săptămână. M-am simţit „so special„. Final neutru. Am ajuns la liman.

Anunțuri