Mulţumesc că ai fost acolo când aveam cel mai mult nevoie de tine. Mulţumesc pentru ţigară. Ţi-am spus că mi-ai salvat viaţa. O spun din nou.

 

    Eram pe Moşilor după ore de mers din magazin în magazin, prin ploaia stupidă de luni dimineaţa. Eram leoarcă Aş fi fost leoarcă dacă nu m-ar fi zvântat vântul tăios din acea dimineaţă. În sfârşit îmi cumpărasem sursa, după probabil 8-10km de mers pe jos. Chiar dacă ai ridica arcuit convingător o sprânceană, neînţelegând ce e o sursă, ţi-am explicat. Chiar dacă nu ţi-ai găsit bricheta, ai căutat-o. Chiar dacă ai găsit-o făcută zdrenţe, ai cumpărat alta. Chiar dacă vremea era absolut mizerabilă, ai ales să te plimbi cu mine 10 minute, prin ploaie. Eu, impecabil necunoscut. Chiar dacă mă grăbeam spre şcoală, am ales să merg încet, să mă plimb, vorbind cu tine. Chiar dacă, în general, sunt privit pieziş de cei din jur, tu nu ai făcut-o. Chiar dacă nici numele nu am apucat să ţi-l aflu, e perfect aşa.

 

    Mi-ai salvat viaţa atunci. Ştiu că şansele să citeşti rândurile astea sunt infime, dar îţi mulţumesc.

Anunțuri