A fost un haos total săptămâna asta. Dar e tare bine să trăieşti încă o zi.

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    Aici începe totul.

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    Întuneric în cameră, ea doarme undeva în spatele meu. Căşti în urechi. Muzică. Deosebit. Începe să se scurgă ultimul album Firma. Dumnezeu intră prin fereastra virtuală direct în mintea mea. Un album pe care oricum mi-l voi lua în original. A trecut mult timp de când nu am mai făcut asta.

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    Democranii şi republicraţii cântă aceeaşi melodie de multă vreme. Amuzant este însă cum se joacă în jurul războiului. Primii au o tradiţie în a se război cu cine pot. Ceilalţi trebuie să se afle în opoziţie [măcar odată] şi să zică strige „Retragerea!!”. De parcă nu ar profita şi uniişi alţii de pe urma minunatelor războaie pentru ‘încurajarea instaurării unui regim de factură democratică‘. A se citi petrol. Şi ce mai e bun prin lumea asta.

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    Don’t fill the frontlines of their wars/These assholes ain’t worth dying for.

 

                                                                                                                        [ani.]

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    Dar asta e la ei.

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    La noi se apropie europarlamentarele. Prilej de joc şi veselie. Începe încet-încet campania electorală. Nu mai cad în clişeul de a spune că oricum începuse mai demult. Deja am făcut-o. Ieşind de la ore, îmi atrage Chelu’ atenţia asupra unui panou pentru afişaj electoral. Acel panou, ca multe din Bucureşti, sunt vopsite în portocaliu şi scris „Afişaj electoral” în albastru. De ce oare? O foarte bună observaţie.

 

    Aseară am avut straşnica revelaţie conform căreia europarlamentarele au o aşa miză pentru că sunt o mare rampă de lansare către banii partidelor europene. [Revelaţia abia acum începe – ţineţi-vă bine]: „Alegerile europarlamentare au o miză comparabilă cu accederea în Liga Campionilor„!! Adică să ajungem la masa bogaţilor. Adică tot simulacrul ăsta competiţional între actorii desculţi de pe scena politică sau de pe gazonul de fotbal. Adică ai noştri. Adică pentru ţară/coeficient. Adică avem faţă de Europa. Adică are oare vreun sens să votez? Adică merită cineva votul meu? Oare mă duc la europarlamentare?

 

_____________________________________________________________________________________________________

 

    On the geek side: Fedora 8 în 8 zile. Trebuie să aruncăm un ochi.

 

_____________________________________________________________________________________________________

Anunțuri