Am spus care era ‘of’-ul meu legat de europarlamentare şi oferta politică a partidelor, cât şi modul în care au fost promovate personajele politice pe parcursul campaniei. Acum e momentul să spun de ce nu m-am dus la referendumul pentru uninominal, în varianta propusă de Băsescu.

 

    În primul rând, nu mi-a plăcut varianta pusă în discuţie de referendum. Variantă de tip ‘câştigătorul ia totul‘ nu mă duce cu gândul la altceva decât la tendinţele autoritare, tentaţia aspiraţia dictatorială a unui şef de stat care nu [m-]a impresionat prin altceva decât dispute interminabile în cadrul coaliţiei de guvernământ. Justificare: cum proiectul presupunea ca, în fiecare circumscripţie, candidatul ce obţine cele mai multe voturi [în urma a două tururi electorale] să primească portofoliul de parlamentar. Deci voturile pentru ceilalţi candidaţi se risipesc. Drept urmare, pluralismul politic este cel ce are de suferit, pentru că nu îmi închipui cum ar putea obţine alte partide [în afară de PSD, PNL şi PD] posturi de parlamentari. A, mai sunt şi UDMR, cu, probabil, 3-4 portofolii. Nu cred că România are o clasă politică pregătită pentru blocuri mari parlamentare.

    În al doilea rând, pentru că nu îmi place nu îmi place modul în care a fost formulată campania. Băsescu a transformat totul într-o [altă] campania pentru imaginea sa. Votul se transforma în ‘votaţi-mă pe mine’ [nu, merci, nu mai fac greşeala asta a doua oară], în loc de a rămâne la simplul ‘votaţi proiectul acesta de uninominal’. De asemenea, mi se s-a  părut frustrant modul în care proiectul era prezentat: de parcă ar fi fost singurul demers către uninominal disponibil pe piaţa ofertelor politice de sezon. Nu se ‘vota pentru uninominal’, se vota pentru o anumită nuanţă. Nu inventăm roata.

    Pentru că nu îmi place spam-ul. Nu îmi place să primesc conţinut publicitar nesolicitat în cutia poştală. Cu atât mai puţin când asemenea materiale presupun poze cu Băsescu invitându-mă la ‘curăţenie‘. Ca să nu mai zic de plicul cu însemnele şi sigla Preşedinţiei României şi cu o scrisoare semnată de Băsescu, prin care făcea campanie pentru referendum. Nu sunt jurist, însă am impresia că nu e foarte legal ca, în calitate de Preşedinte, să faci campanie. Informare e una, campanie e alta. Şi, colac peste pupăză, încheie scrisoarea asigurându-mă că mă respectă şi iubeşte. Straşnic!

    Observaţie: nu ştiu cum se face că atunci când eram antisocial mă duceam la vot, iar acum, când mă străduiesc să fac parte din societate, nu mă mai duc. Sau, altfel spus, înainte mi se părea de bun simţ să votez, acum mi se pare lipsă de bun simţ să fiu mi se ceară votul.

Anunțuri