Ploua azi rece. Ploua azi satiric, de jos în sus. Azi ploua.

    Azi ploua şi eu mă plimbam prin ploaie. Căştile mă ţineau conectat la cele mai dureroase experienţe muzicale pe care le poate oferi Ani diFranco. Cu toate astea, eu afişam cel mai satisfăcut zâmbet posibil. Pentru că nu mă interesa că încă sunt răcit [după o săptămână de suflat nasul la 5 minute] şi că era frig şi ploua. Pentru că nu mă interesa că urma o oră şi jumătate de mers prin ploaie. Pentru că făceam ce îmi plăcea: mă plimbam.

    Trebuia să mă duc să îmi iau router de prin zona Bd-ul Basarabia [proximitate relativă cu Mall Vitan]. Estimasem o oră. S-a făcut [într-un final]  o oră şi jumătate. Cântam ignorant pe stradă, dansam printre bălţile de pe trotuare. Nu mă uit urât când sunt stropit cu noroi [de o maşină] pe când stăteam la stop. Eram leoarcă. Şi eram vesel. Total nepăsător.

    Plin de noroi din cap până în picioare ajung la magazin, nu înainte de a face al doilea lucru care îmi place: să mă pierd. O puzderie de străduţe şerpuite, intersectându-se în unghiuri imposibile [ca să nu zic moarte] duceau spre magazinul cu pricina [prietenii mei de la PC Garage].  La întoarcere trebuia să iau şi nişte cablu de reţea. Cel mai convenabil şi în drum magazin era un UltraPro. Cu toată reticenţa mea de a cumpăra de la ei [ca şi cum mi-aş cumpăra player de la Microsoft şi căşti Sony] îmi zic ‘primul venit, primul servit’, înghit în sec şi intru. Nu mă las abătut de faptul că mufarea a costa 10 lei, pe când mufele şi cablul propriu-zis doar 2 [sincer, şi eu aş vrea să pot produce 10 lei pentru o muncă de 10 minute]. Dau bună ziua şi plec.

    Pe ultima bucată de drum până acasă am trecut pe lângă o fată deosebit de mică şi deosebit de blondutză, care a făcut un gest minunat: fiind nevoită să treacă printre două bălţi, a mers pe un marcaj [d-ăla galben] de bandă de bicicletă, mergând păşind de parcă şi-ar  fi păstrat echilibrul să nu cadă de pe bandă [de parcă ai putea cădea de pe un marcaj pe asfalt/de parcă am merge pe marcaje suspendate – doar cer sub noi]. Desigur, ea nu vroia să calce prin bălţile de pe laterale, însă e o plăcere recurentă să extrapolez gesturile concetăţenilor.

    E abia marţi şi deja sună oarte bine săptămâna asta.

Anunțuri