E prea mult aer în jurul meu. Simt că mă sufoc.

 

_____________________________________________________________________

    Aş vrea să pot pleca. Vreau să pun urechea pe cea mai apropiată şină şi să aud primul tren cum vine. Să îl iau către oriunde are să mă ducă.

 

_____________________________________________________________________

 

    Uneori nimic nu pare să se lege.

 

_____________________________________________________________________

 

    Şi totuşi se leagă toate în final. E un joc al şansei. Mai mult, eu un joc al cum îţi joci şansa. E atât de amuzantă starea de a nu îţi fi bine, când –în fapt– toate se leagă foarte bine. Nefericire controlată artificial. Ca pe vremuri.

 

 _____________________________________________________________________

 

    E atâta muzică în jurul meu.. Nu mă poate opri nimeni. Aerul nu e atât de gol pe cât îmi place mie să afirm. Întotdeauna lipseşte ceva, dar ar trebui să încetez să mă plâng şi să încep să mă apreciez singur cu mine.

 

_____________________________________________________________________

 

Anunțuri