„Îţi imaginezi că poţi realiza ceva fără mine. Nu poţi. Ai impresia că în fiecare zi e tot mai bine. Nu e. Speri că ai ceva de oferit. Nu ai. Te crezi în stare să găseşti drumul bun. Nu eşti.

    Răutate care nu mă [mai] caracterizează. Dacă tot se încheie sezonul în care trebuie să tragi linie şi să evaluezi anul ce tocmai a trecut, e cazul să îmi joc şi eu rolul.

    Nu am să spun că am devenim mai bun. Departe de mine gândul ăsta. Cel mai posibil, tot ce pot spune se leagă de primul paragraf. Mi-am pierdut dinţii. A ‘pierde’ nu este neapărat ceva rău. Nici pe departe. Sunt lucruri la care trebuie să renunţi [în procesul evoluţiei, schimbării], să îţi promiţi că nu vei spune nici o clipă că ai făcut un compromis, să scuipi în sân şi să mergi mai departe.

    Eu am renunţat la asprimea perspectivei asupra lumii. Acuz mai puţin, urăsc mai deloc. Nu am timp şi voinţă să mă las prins de depresii controlate [acum, cine controla pe cine e mai greu de spus]. Iau lucrurile pe măsură ce vin şi cr şi am senzaţia că totul e mai bine. Repet, nu cred că sunt mai bun. Doar viaţa mea s-a schimbat [meritat sau nu] în mai bine.

    Eu nu am planuri pentru la anul.

_____________________________________________________________________________________________

 

    Din punct de vedere muzical, anul care a trecut a fost deosebit de bun. Lucrurile se pot rezuma în două extreme. Surprinzător, cea bună şi cea rea au efecte pozitive [poate nu degeaba extremele se atrag].

    Cea bună este faptul că mi-am descoperit noua obsesie. Dacă mai e nevoie să spun ceva o spun, e vorba de Ani DiFranco, Un an m-am lăsat purtat de vocea ei impecabilă, direcţionând spre mine cele mai bine balansate versuri posibile [asta e o părere pur personală, vorbesc despre ce mă atinge pe mine]. Şi mai sunt mulţi ani înainte. Şi eu voi fi în continuare aici, ascultând-o. Din estimările mele, anul ăsta ar trebui să ne bucure cu un album nou. Sper doar să fie dublu :D.

    Cea rea este dezamăgirea totală oferită de albumul Firma. Nu mai divaghez. Nu merită. Efectul pozitiv de care vorbeam este, însă, faptul că am scăpat de un complex. Complex ce ţine încă de prin copilăria mea muzicală. Acum, cercul este închis.

Anunțuri