Prins în mijlocul perioadei minunate pe care noi, fericiţii aproape blazaţii studenţi o parcurgem de f la fiecare sfârşit de semestru.  Două săptămâni ultra-aglomerate cu proiecte, lucrări, examene finale la materii misc şi colocvii pe la laboratoare. Ceva nemaipomenit.

    Rezultatele au curs incredibil de favorabil. Aproape impecabil. Parcă orice s-ar fi petrecut împotriva eforturilor mele a fost în zadar. O neoprită săgeată în sus. De exemplu: azi am avut finalul la management [da, fac management, NU insistaţi]. Cum potriveala socoteala mea legată de ora examenului nu s-a potrivit cu ideile spontane ale profesorului, examenul nu a durat o oră, ci jumătate de oră. Nu a început la 11, ci la 10:30. Am intrat la 11 fără 10 în sală [deci 10 minute rămase din examen] şi tot am reuşit să îmi fac de cap 🙂

    Mi-e îngrozitor de somn în perioada asta. Şi nici noaptea asta nu se anunţă vreo îmbunătăţire a situaţiei. Culmea e că nu vreau să dorm. Vreau să cochetez cu limitele fizice [am mai zis că nu stabilesc nici pe departe vreun record]. Vreau cearcăne rotunde. Vreau să mă prindă ore la care [vara] răsare soarele făcându-mi datoria. Uneori îmi place ce fac, uneori [adesea] îmi place să fac. Mă simt util.

    Mă simt util şi totuşi nu mă bucur. Nici de utilitate, nici de rezultatele respectabile din ultima vreme. Business as usual.

Anunțuri