S-a terminat vacanţa. Oficial.

    Veştile bune nu se termină aici. A început şi facultatea.

    Totuşi, nu e totul pierdut. A fost un week-end tare frumos. Totul a început cu seara de vineri. Un apus superb pe care l-am avut în faţă tot drumul care m-a legănat dinspre casă înspre Universitate. Când eşti la Izvorul Rece şi soarele apune în spatele Bursei, ştii că te bucuri de unul din puţinele lucruri de care te mai poţi bucura în oraşul ăsta de care nu ai motive să te bucuri decât dacă ai standarde.. ___ ..diferite. Revin la apus. Soarele capătă proporţii [astronomice?] impresionante prin sticla clădirii de la Armenească. Tot cerul pare cuprins de flăcări, iar Bucureştiul devine din sălbatic – sălbatic îmblânzit de calmul focului. Parcă şi oamenii de pe stradă s-au oprit o clipă să ia aminte..

    Plimbărică lungă şi răsplătitoare cu bătrânul meu prieten.

    Ajuns în Texas, jucat bowling [bun sport]. 450 de mii mai târziu, era 12 şi nu am avut altă variantă decât să reiau plimbarea, cu alt prieten. Alt ritm. Ritmul lui de melc [da, Simon, mergi ca un melc…].

    Sâmbătă de la capăt. Prieteni veniţi pe la mine. Stat până noaptea târziu. Nu am mai făcut de prea mult asta.

    Azi [adică ieri deja] a început şcoala. Aceeaşi plictiseală acerbă. Multe feţe au dispărut din peisaj [ne-am regrupat pentru specializări]. Pentru multe îmi pare rău că nu mai sunt prin preajmă. Multe feţe au rămas. Simetric, regret multe din aceste feţe. Nu e totul cum mi-aş dori. Niciodată nu o să fie.

    Gata, nu mai zic de facultate. Oricum nu merită interesul nici un pic.

 

Anunțuri