Nu aveam amintiri prea plăcute legate de Xiu Xiu. Până acum.

     Având în vedere că albumul Women As Lovers a primit critici destul de bune  [şi pentru că încă sunt de părere că muzica trebuie ascultată, orice ar fi], am zis să  îi dau o şansă.

    Cele auzite s-au dovedit a fi adevărate. Numele, ironic plasa utilizat, serveşte drept pretext pentru refulare, nervi, ură, dezamăgire, depresie. Un amestec sentimental solid, la rândul lui pretext pentru manifestarea muzicală ce, preţ de 14 piese, încheagă albumul Women As Lovers.

    Nu ţineam minte că Xiu Xiu şi-ar folosi vocea atât de mult. Chiar dacă adesea nu se poate spune că e vorba de cântat, instrumentul ce este pus în faţă [şi pe umerii căruia cade responsabilitatea de a transmite mesajul] este vocea. Mai mult şoptită, recitativă, o voce tremurândă ne povesteşte cum i s-a greşit în dragoste. Fie că este vorba de dragostea maternă sau de relaţii nereuşite [ca să nu zic dezastruoase].

    Peisajul sonic este foarte bogat, plin de schimbări spontane de direcţie şi stil. Se poate spune că albumul beneficiază de un sunet ‘murdar‘ şi intens procesat în momente cheie, făcând muzica să pară ‘tare [loud]’ [chiar dacă nu este] şi agresivă [chiar dacă nu este]. Nu va da pe nimeni afară din casă ‘răutatea’ muzicală, nivelul maxim atins fiind cel al Depeche Mode. Deci doar ‘întunecat’.

    Momentele bombastice, cu ritm susţinut şi sunet granulat, punctate de vocea ce îşi ţipă deznădejdea, sunt balansate de momente lente, visătoare, livrate de in până şi de o chitară acustică. Spun ‘până şi‘ pentru că, până la urmă, vorbim de muzică electronică. Însă asta nu opreşte nici o clipă posibilitatea introducerii în mijlocul albumului unui cover după Under Pressure. Am strâmbat un pic din nas, întrebându-mă cum o să se potrivească în contextul albumului.

    Culmea e că se potriveşte. Xiu Xiu a  făcut o treabă a naibii de bună în a ‘dezbrăca‘ piesa de aspectul calităţile sale de imn de cântat de un public impresionant pe stadion şi să ajungă la [poate] adevărata esenţă a piesei. Privând-o, ce-i drept, de interpretarea euforică a lui Freddie Mercury. Unul dintre cele mai reuşite cover-uri pe care le-am ascultat, în poate cel mai nimerit context. Un test greu trecut de Women As Lovers.

    Per total, un album cu un aer proaspăt şi bun. Fără a inventa nimic, Xiu Xiu reuşeşte să ne introducă în mintea sa bolnavă şi încercată. Cu o muzică mai mult decât ascultabilă. Foarte intim. Foarte personal. Parcă toate sample-urile ar fi fost colectate stând în fotoliul său şi apoi mixate pe laptop-ul ţinut în braţe. Bun album.

Anunțuri