Asta s-a petrecut ieri, pe când mă întorceam acasă de la facultate. Nu mai mă amuză nimic.

    Încercând să îmi bat recordul de timp pe drumul de la facultate spre casă [mers pe jos de la Piaţa Leu până la mine – 45:36 fiind timpul cel mai bun], reuşisem să ajung foarte repede la Kogalniceanu. Mi-am zis că nimic nu mă mai poate opri.

    Până ce ajung la Primărie [vis-a-vis de ceea ce a fost, cândva, Parcul Cişmigiu]. Mergeam grăbit pe trotuarul cu clădirea cu pricina, surprins de liniştea mormântală din jur. Apoi trec pe rând câteva moticiclete cu girofar. „Coloană oficială” îmi zic, realizâ gândindu-mă că o să pot să sar măcar un stop până când se reia circulaţia.

    Lucrurile nu stau stăteau chiar aşa, fiindcă un poliţist un pic cam plinuţ şi plictisit mă opreşte [împreună cu alţi câţiva trecători] de la a trece prin faţa Primăriei. „Ptiu!” exclam, frustrat. Nepotrivit moment să viziteze cineva Primăria. În câteva clipe, o coloană impresionantă de maşini se opreşte la intrarea în clădire. Încă o clipă mai târziu, un stol de pinguini invadează bulevardul. Toţi în costume negre, scorţoase. M-a şo surprins cât de prost puteau să le vină costumele. Parcă nici unuia nu îi venea bine [cu vreo două excepţii – care nu păreau români]. Poate am eu o problemă cu românii.

    Până s-a încolonat tot stolul au trecut spre 10 minute. S-a dus naibii şi record şi tot. Nu mă mai amuză nimic. Ai dracu pinguini.

 

Anunțuri