E foarte greu să începi să vorbeşti despre acest album.

    În primul rând, e foarte greu să îl numeşti ‘album‘. După cum spunea şi stimatul Mircea, mai potrivită ar fi fost promovarea Ghosts I-IV drept ultima ‘chestie‘ a lui Trent Reznor. Sau, mai bine zis, ultima ‘colecţie de chestii‘ a lui Reznor.

    Trecând la muzică, primul lucru care diferă de ce ştiam de la din experienţă este faptul că Ghosts I-IV este instrumental. Bun, avem de-a face cu o altă categorie de muzică, cu alte rigori. Altă surpriză este cantitatea de chill dozată în amestec. Ca niciodată, muzica lui Reznor este frumoasă. Toate bune şi frumoase. Intenţii bune. Totuşi?

    Totuşi primul lucru care dezamăgeşte este tocmai lipsa unui album. Cu toată omogenitatea procesării sunetului [la care voi reveni imediat], ceva nu se leagă. Nu e o idee în spatele muzicii. O forţă unitară. Ghosts pare o compilaţie de teme muzicale [ca să nu fiu rău şi să zic sample-uri]. Nici măcar titluri nu au. Mai rău, unele piese par lipsite de inspiraţie şi trenează mult prea mult, pe când altora ce promiteau mai mult li se taie dinamica prematur, nelăsând loc de un punct culminant.

     Singurul lucru bun pe care îl găsesc este faptul că îmi place cum lucrează Reznor cu sunetul. Pian sincer ca niciodată, procesare phat aşa cum ne-a obişnuit. Frumos lucrat. Lipseşte doar o idee…

Anunțuri