Îmi place puterea pe care o are muzica asupra oamenilor.

__________________________________________________________________

Nu au trecut multe zile de când am fost invitat să fac paşi încercând să îmi exercit un drept. Moment care ar fi trebuit să mă umple de toţi nervii de pe lume. În schimb, mi-am înfipt grabnic căştile în urechi şi am apelat la remediul numărul unu pentru toate problemele de pe lume. La medicamentul meu preferat: Ani DiFranco.

__________________________________________________________________

Nu e nevoie de mai mult de trei vorbe spuse de vocea ei încărcată de toată pasiunea necesară pentru ca o voce să vibreze prin tot corpul tău, ore după ce ai dat ‘stop’. După acele 3 vorbe deja râdeam ca un copil. Dansam pe stradă, coborând dealul Cotroceni. Pluteam. Mă dilatam odată cu melodia. ‘Life used to be life-like…’. De atât aveam nevoie. Doar de atât.

__________________________________________________________________

Viaţa mea nu ar putea fi atât de frumoasă fără muzică. Punct.

__________________________________________________________________

O activitate care e din ce în ce mai muribundă [‘mulţumită’ omniprezenţei mp3-ului şi a DVD-urilor] este cea de a face CD-uri audio. Da, tehnologia aia învechită, un CD de 70 de minute ascultat la casetofon. CD-urile au ceva al lor, ceva ce mii de mp3-uri pe un DVD nu o să poată avea vreodată.

__________________________________________________________________

Singura oportunitate pe care o mai am să îmi satisfac plăcerea asta e făcându-le CD-uri alor mei [mai reticenţi în a îmbrăţişa avansurile tehnologice la zi].

__________________________________________________________________

Plăcerea e de partea mea. Senzaţia pe care o ai atunci când oferi unei persoane un CD cu un album pe care nu l-a mai ascultat din tinereţe, dezgropat [adică furat] din meandrele torrentului, este unică. Când o persoană pur şi simplu izbucneşte în lacrimi copilăreşti ascultând pasajele care au impresionat-o acum muuulţi ani e nepreţuită. Simţi că ai făcut ceva important. Ceva bun.

__________________________________________________________________

Trăiască CD-urile. Când o să fiu mare, vreau să îmi cumpăr toate CD-urile care m-au impresionat şi m-au ţinut în viaţă.

__________________________________________________________________

Să fie muzică în lume. Şi să sperăm că o să se boicoteze deschiderea Jocurilor Olimpice. Pentru că unii au impresia că doar ei pot să fie ai dracului. Şi pentru că vreau olimpismul înapoi.

Anunțuri