Uşa deschisă, plouă tare afară. Înăuntru Toumani Diabaté aduce muzica peste ploaie. Peste ploaia pe care o aşteaptă în fiecare zi, în Mali-ul natal. Transpoziţie spaţială. Tangenţial spirituală.

O dată, aş vrea să plouă din mine. Să plouă în sus, să îmbibe cerul. Să simtă şi el cum e să stai afară în ploaie. Cel mai bun antidot pentru tot ce se întâmplă. Un antitot. Sunt un copil de fiecare dată când ies în ploaie.

[m-am întors din ploaie]

La fiecare ploaie ies măcar 2-3 minute să înfrunt zeii. Să le spun că sunt în viaţă.

În altă ordine de idei, aş vrea să îmi capsez mâneca de la cămaşă de tavan şi să stau aşa, atârnat, aşteptând sfârşitul lumii. Să fiu crisalida ce se va deschide când va veni apocalipsul, scăpând, din când în când, oftaturi ca plesniri de sticlă.

Amalgamare iraţională de stări. Ca pe vremuri.

Anunțuri