Nu o să fac referire la săli în care miroase a varză stricată, în care e prea cald sau prea frig. Nu o să fac referire la bancuri nepotrivite [de prost gust, chiar] cu vaci mulse pe malul râului sau cu nu ştiu ce puşcărie.

O să încerc doar să aduc aminte acelor profesori care stau pe piedestal, la umbra protectoare a catedrei că greşesc. Greşesc atunci când se comportă tratează cu superioritate pe cei aflaţi în tribune.

O să încerc să le amintesc că acum nişte mii de ani, cei din tribune aveau un cuvânt de spus asupra vieţii gladiatorilor ce evoluau jos, în arenă.  În funcţie de ‘prestaţia‘, de spectacolul oferit, spectatorii dădeau dreptul la viaţă sau la moarte celor de pe scenă. Acei actori găseau, am putea spune, raţiunea de a trăi în minutele pe care le petreceau sub ochii spectatorilor.

Putem afirma că societatea actuală nu mai este atât de barbară pe cât era cea din Roma antică. Că luptele de gladiatori s-au păstrat mutat în tribune la meciurile de fotbal. Putem spune multe lucruri despre societatea actuală. Eu nu vreau decât să observ că unii actori nu mai joacă pentru încântarea spectatorilor, ci pentru a-şi hrăni orgoliul propriu.

Domnule profesor* sunt tare curios cum a-ţi evolua dacă viaţa dumneavoastră ar depinde de spectatori..

___________

* numele nu este important; am folosit singularul doar pentru că este singurul curs [deci singurul profesor] la care mă duc, pentru că se punctează prezenţa.

Anunțuri