A trecut destul de enorm de mult timp de când nu am mai lăsat în urma mea cuvinte pe deja bătrânul meu blog.

Pe cât de vizibilă a fost absenţa mea, pe atât de invizibil am fost fost eu în perioada asta. Aproape transparent. A fost pre/sesiune, mai o boală, mai o căldură peste pragul durerii… A fost nimic, iar peste toate astea s-a adăugt şi o lipsă totală de vitalitate. Un vis, ce mai.

Acum, că am avut câteva zile să respir de când s-a terminat minunăţia asta de perioadă, trebuia să fac ceva. Simţeam în adâncul buricelor dorinţa să scriu. Şi iată că din nimic s-a făcut ceva. Exact ce s-a făcut, încă nu ştiu. Şi poate tocmai asta e bucuria de a începe să scrii ceva. Ai o propoziţie de început sau de sfărşit, un cuvânt sau o literă pe care vrei să o foloseşti. Restul e statistică.

Divaghez.

GR7 = great – 1

<când vei fi mai mare o să înţelegi>

Încercând să nu mă arunc avânt prea departe în larg, o să încerc să mai arunc sumar din lucrurile care mi-au atras atenţia în ultima vreme..

Aşa..

– Algoritmul de rezolvare a cubului Rubik a fost redus la maxim 23 de paşi, din orice combinaţie de pornire.

Stockholm, Malmö, Göteborg, Linköpin beneficiază de reproduceri tridimensionale la o calitate lejer peste cea oferită de GoogleMaps & co., având inclusiv clădirile şi vegetaţia reprezentate 3D.

– dacă tot am cântat în strună albumului Third al celor de la Portishead, nu e deloc nepotrivit să aduc în atenţia telespectatorilor interpretarea unor băieţi simpli, de la ţară.

– narcis şi-a prăjit hardul de la mac.

– a ploat straşnic în Bucureşti. Mi-aş fi dorit să arăt aşa.

– My Brightest Diamond au o vocalista foarte ok, fapt pentru care pot spune că, după o pasă de tristă amintire, am descoperit în sfârşit o formaţie despre care aş scrie un post. Rămâne de văzut când.

mi-am stabilit încropit un whishlist.

Acestea fiind zise, cred că e şi mâine o zi, fapt pentru care voi încheia aici.

Anunțuri