A patra zi a unei săptămâni pline de nou.

E marea desprinsă de cer pe terasa de la etajul 7. E briză plăcută. Sprijinit de balustrada încinsă fierbinte, mă bucur copilăreşte de distanţa dintre mine şi lumea civilizată. Stau pe dig, sunt în voia valurilor. Să mă ia, să mă ducă, să mă aducă înapoi. Şi să fiu departe de tot ce e în jur. Şi să fie briză de dimineaţă până-n seară. Şi să se surpe etajul 7 ca un castel de nisip. Să se surpe în marea desprinsă din cer. Din cer să se facă mare, din mare cer. Cer peste marea lângă care vreau să naufragiez. Curând. Poate chiar săptămâna viitoare.

Da, vreau.

Anunțuri