Ah! Atât aşteptatul şi [deja – scuze de întârziere] mult dezbătutul nou album Metallica. Nimic mai adevărat. De nou nu am ce zice, însă cu Metallica e posibil să fie câteva probleme.

Este de neconceput să pretinzi că înţelegi intenţiile cuiva. Cu atât mai mult cu cât nu cunoşti persoana respectivă şi, mai mult, e vorba de o persoană colectivă, policefală. Însă, pentru propriu-mi amuzament, o să pretind că ştiu cu ce intenţii a plecat formaţia la drum.

Dezamăgiţi după perioada Re/Load – când nu mai erau metal, ci mai mult ‘bluesy‘ şi ‘groovy‘-, scandalul Napster – când au stârnit furia fanilor pirateriei – şi după ultimul album [St. Anger] – cu care au încercat să întoarcă foaia, devenind ‘too fucking metal for their own good‘, distruşi din interior de alcool şi droguri şi atacaţi din exterior pentru sunetul mult prea crud, neprocesat, lipsa de solo-uri şi repetitivitatea muzicalo-lirică -, Metallica încearcă o dată şi pentru totdeauna să arate că s-au întors. Scăpaţi din dezintoxicare, cu un Hetfield în mare formă şi voce, au pornit la drum cu gândul de a recuceri lumea pe calea metalului.

Dorinţa de a se întoarce la rădăcini îmi este evidentă, mai ales în urma concertului de pe Cotroceni din vară, concert în care băieţii au fost atât de hotărâţi să arate cât de ‘la rădăcini’ merg, încât au cântat 4 [!!] piese de pe primul album, fără a se atinge de vreo piesă scrisă în ultimii 15 ani.

Şocant sau nu, albumul cel nou se numeşte Death Magnetic. Pentru a nu se mai plânge nimeni de lipsa de producţie, au hotărât să fie produs de Rick Rubin, producător prin mâna căruia au trecut destule boy-band-uri. Red Hot Chili Peppers ştiu despre ce e vorba. Sub bagheta sa, albumul e supraprodus. Şi pe deasupra, e produs prost. E un scandal în curs asupra faptului că versiunea de Guitar Hero [da, există o versiune de Guitar Hero] a albumului sună cum ar trebui, pe când versiunea de CD e dată tare. Suficient de tare încât percuţia [de exemplu] să nu mai iasă în faţă, fiind înnecată sub restul instrumentaţiei.

Rezultatul? Un album fără atac. E suficient metal pentru toată lumea pe albumul ăsta. Nu contest asta. Însă lipsa de impact fonic a produsului final face produsul să ‘îşi poarte coaiele invers’. Îmi scuzaţi expresia.

Câtă vorbărie până acum. Şi cât de puţine sunt de zis în continuare…

Despre muzica propriu-zisă nu sunt multe de zis. Sentimentul permanent că au ceva de demonstrat – anume că s-au întors pe scena metalului – este izbitor. Atât de izbitor încât uneori frizează parodia. Cel mai vizibil mi se pare în modul în care construiesc tensiunea dinaintea solo-urilor. După 5 minute de riff-uri care uneori par scoase din Iron Maiden, din ce în ce mai repede şi mai agresiv, după ce trece al doilea refren [când oricum ar fi cazul de un solo]. Aproape de fiecare dată e folosit următorul procedeu pentru a pregăti solo-ul: pasaj de rupere de ritm, cu cele mai întunecate acorduri posibile redate sacadat, acorduri de sub care izbucneşte solo-ul. Invariabil, e vorba de un solo de vre 30 de secunde, reprodus la o viteză inumană [ca niciodată în cariera Metallica]. De fiecare dată când aud o asemenea structură, mi se pare comică ostentaţia cu care îşi demonstrează forţa proaspăt redobândită. O oarecare crispare grăbită [urgency e cuvântul pe care îl caut].

Construcţii ascendente în materie de duritate. Piese lungi. O piesă instrumentală [Suicide & Redemption] care iese în evideţă, ce-i drept. Cam atât. Poate se mai găseşte o piesă care să scoată capul şi care, poate, va rezista testului timpului. Poate.

A, şi mai e şi Unforgiven III, în care Hetfield îşi exersează vocea de Green Day. Total uitabilă melodie.

Poate nu mai sunt fan Metallica. Cu siguranţă nu sunt şi nu am fost vreodată fan al metalului practicat aici. Grăbit, asimetric şi – mai ales – lipsit de orice urmă de versuri merituoase. Neaşteptat de slab.

Un album pentru fanii vechi şi toleranţi, probabil.

Din punctul meu de vedere, puteau să îi zică ‘Death Electric‘, să pună pe copertă un bec spart şi să fie muzică electro experimentală pe CD. Aşa poate îmi atrăgea mai mult atenţia.

Artist: Metallica.

Album: Death Magnetic. [2008]

website.

Anunțuri