Ca participant activ la trafic, cred că era cazul să zic ceva și despre semafoare.

Sincer să fiu, ca pieton e tare straniu. Lumina verde nu clipește când urmează să se facă roșu, ci se schimbă instantaneu. Cu toate că absolut toate semafoarele sunt adaptate la nevoile orbilor (deci piuie cu tâlc), îmi e imposibil să înțeleg care semafor urmează să se facă roșu, ca urmare a piuitului grăbit ce umple aerul din jurul meu.

Ca biciclist, altă viață. Semafoare dedicate, multe intersecții în care cicliștii au prioritate… treabă. Nu degeaba e Copenhaga cel mai biciclist oraș din lume. Dar același piuit care e dezorientant ca pieton are un efect semi-halucinant ca biciclist. Când intri tare într-o intersecție, superpoziția tuturor piuiturilor din intersecție + (ceea ce eu vreau să cred că e) efectul Doppler = o serie de tonuri ușor defazate și aritmice, ce par scoase mai degrabă dintr-un coșmar de-al lui Richard D. James decât din o zi obișnuită, într-o intersecție obișnuită.

Anunțuri