Am dat o scurtă fugă până în centru să cumpărăm bilete la Dancer in the Dark (adaptarea pentru operă a filmului lui Lars von Trier) și am dat pentru prima dată piept cu traficul greu de biciclete.

[edit: acum toate pozele se găsesc aici]

Până acum, un șir de 5-10 bicicliști era maximul. Acum am înțeles că se poate să fie de 4-5 ori mai multe biciclete pe stradă decât mașini. Și bicicliștii sunt înghesuiți într-o singură bandă. Dar se circulă civilizat, oamenii nu se bagă aiurea să taie calea, se semnalizează înainte de a ieși din bandă (înainte de încetini pentru a ieși din bandă mai bine zis). Nu zic, civilizat-civilizat, dar mie îmi place să merg mai voinicește și simt tare de tot furnicături în tălpi când se dispersează mulțimea de bicicliști și am în față 1km fără semafoare cu asfalt numai bun să bag piciorul în pedală.

A, și pe deasupra se și lucra destul de intens pe traseul nostru, mai ales la destinație (o piață mare din centru în care se găsește și un teatru măricel), unde se săpa o nouă stație de metrou. Însă respectul pentru oamenii care folosesc străzile este maxim aici. Nu te trezești că banda de bicicletă se stinge în o bordură, ca pieton nu trebuie să mergi prin noroi și nisip… Sunt poteci foarte bine demarcate pentru biciclete, pentru pietoni, astfel încât singurul deranj cu lucrările lor intensive a fost faptul că nu am putut să facem toate pozele pe care ni le-am fi dorit.

Băieți cu obraz, danezii ăștia 😀

Anunțuri