Cred că am uitat să vă spun că m-am îndrăgostit. Cel puțin așa cred.

Noua mea mare iubire este mersul la ore târzii cu bicicleta. Este exact cum mi-am imaginat înainte să ajung aici.

Umezeala strașnică care se lasă seara se întrupează într-un zid difuz de abur, o ceață amorfă fără dimensiune. De fapt noua mea iubire este să îmi imaginez că sunt la mare în fiecare clipă. Umezeala + fie vântul, fie curentul pe care îl provoci în jurul tău cu ajutorul vitezei de deplasare (auto-vântul), mă fac să mă simt ca în Vama Veche seara, pe plajă. Aceeași Vamă în descompunere, dar care va rămâne pentru totdeauna cel mai minunat loc din lume.

Uneori se simte și mirosul sărat al mării. Zâmbesc larg și îmi potolesc cu greu pornirea de a îmi desprinde părul, de a o lua la fugă și a mă arunca în mare…

Anunțuri