Cum de seria promisă legată de infrastructura școlară e exclus să am timp săptămâna asta (poate săptămâna viitoare), m-am gândit că merge o mică explorare a infrastructurii de deszăpezire curățat zăpada după prima ninsoare mai serioasă a anului.

Când am plecat de acasă, cu noaptea în cap pe la 1 la prânz, îmi și imaginam un Cristi pe bicicletă, într-un rally-raid/motocyclocross/cross-country înverșunat prin zăpadă. Spre surprinderea mea, am făcut slalom printre mașinuțe de curățat zăpada.

Pentru că da, după o primă ninsoare a anului, de maxim 2 centimetri, orașul roia de mașinuțe portocalii ce curățau zăpada de pe stradă și pistele de bicicletă(!). Așa că 90% din drumul meu a fost curat ca în palmă. Mă tot cert cu Mihaela, care zice că în București ar fi ieșit să facă curat în circumstanțe similare. Dar cum am întotdeauna dreptate, sunt convins că nimeni nu s-ar fi sinchisit la 2cm de zăpadă.

Mai mult, în București ar fi fost un dezastru pe trotuare (pentru că oamenii nu curăță pe trotuarul din fața casei nici când e zăpadă de 40cm), iar aici e chiar civilizat.

__________________________

Lecția de viață: țin să cred că cei șapte ani de acasă căpătați în București m-au făcut să fiu pregătit pentru ce e mai rău, dar să apreciez orice lucru cât de puțin mai bun ca un mare bonus.

Drept urmare, nu cad în freză că alții curăță străzile după un pic de zăpadă. Sau că e dat cu sare inclusiv pe pista de biciclete sau prin parcuri când scade sub 0 grade temperatura (prima dată cam acum o lună). Doar că apreciez facilitatea.

Anunțuri