Asta e o problemă care mă bântuie de când am ajuns aici, anume prin August. Problemă care cu siguranță putea fi rezolvată cu o căutare scurtă pe net, dar uneori e bine să încerci să lămurești prin mijloace analogice „misterele” astea.

Problema era următoarea: cum se face că atât de puțini oameni știu de smântână (având în vedere ce genială poate fi)? După cunoștințele mele, în engleză se zice „sour cream”. O căutare pe net arată că nu mă înșel. Însă, în săptămâna introductivă am avut un coleg irlandez și ghid australian. Când s-a ajuns la discuția obligatorie despre mâncăruri, am primit cea mai ridicată sprânceană posibilă din partea celor doi când am pomenit de sus-numita „sour cream”. „Ce e aia?”. Explic eu diferențele față de iaurt. „Aaa, crème fraîche vrei să zici!”. Încep să râd. De atunci am fost determinat să aflu cum stă treaba.

Am început să cred că e o treabă importată de la francezi (ca multe altele). Am întrebat italieni, spanioli, diverse nații de sud-americani… nimic. Deci nu e o treabă de latini. Vecinul meu bulgar nu a auzit niciodată de smântână, deci să nu fie o treabă de est-europeni?

Până la urmă, vinerea asta la o zi de naștere (când deja trecusem la partea în care plănuiam următoarea dată când ne întâlnim) am aflat de la un lituanian. Ziceam să facem o cină mixtă româno-greco-lituaniană într-o seară și l-am întrebat cu ce se laudă bucătăria lor. Povestește el de una, de alta și ajunge la ingredientul magic: „nu știu dacă știți voi, danezii îi zic (râzând)… crème fraîche” (da, danezii nu au un cuvânt pentru „smântână”). Și așa am aflat cum că rușii (lituanianul face partea din minoritatea rusă) îi spun „smetana” și că e folosită în zona de influență rusă…

Trecând peste faptul că este o informație absolut banală și neimportantă, scoate la iveală un punct forte al Internetului: viteza de acces la informație. În maxim 25 de secunde aflai informația asta de pe Internet, nu în jumătate de an. E incredibil cât de mare e diferența între ce avem noi la îndemână (în termeni de informație) față de părinții noștri sau bunicii noștri.

Concluzia e că pot să cer o smântână cu usturoi la cartofi și în Sankt Petersburg.

Anunțuri