De departe cel mai de bază curs pe care l-am luat/îl voi lua în cadrul programului de master.

Un curs pe care nici nu ar fi trebuit să îl iau. Se predă pentru studenții de la licență în semestrele de specializare și pentru masteranzi. Acoperă o grămadă de subiecte de esență ale domeniului, cum ar fi circuite secvențiale vs. combinaționale, elemente de bază de circuit și constrângeri de timp… Aș zice că e echivalentul DTU al cursului de Circuite Integrate Digitale de la noi, din Politehnică, însă nu ar fi corect. Aici se fac un miliard de cursuri în domeniu. Cam câte un curs pentru fiecare capitol de la CID: unul de logică booleană, unul cu proiectarea circuitelor logice combinaționale în VHDL, unul cu circuite un pic mai avansate, unul cu circuite CMOS… o grămadă. Nu poți să le faci pe toate în timpul licenței, pentru că, evident, se cam suprapun. Însă, pentru cine e interesat de FPGA-uri, am niște colegi care sunt încă la licență (dar au luat cam toate cursurile de licență și de master din domeniu) care au implementat pe FPGA: oscilscop, procesare de semnal, un procesor (cu arhitectura descrisă tot de ei) … da.

Iar la cursul ăsta au implementat, ca și mine, un circuit care aplică algoritmul de detecție a muchiilor (edge detection) pe o poză stocată în memoria RAM a unei plăci de dezvoltare cu Virtex-II. Pentru proiectul ăsta am ales cursul, plus pentru faptul că urmărea o carte pe care oricum vroiam să o citesc și pentru care nu găseam motivația (RTL Hardware Design Using VHDL: Coding for Efficiency, Portability and Scalability de Pong P. Chu).

Proiectul a mers prost dar a ieșit foarte bine. A mers prost pentru că am avut un coleg din specia eager beaver. Asta înseamnă că, din prea mult entuziasm și zel (fiind absolut începător în domeniu), în loc să asculte vocea rațiunii (adică a mea) și să o ia încetișor, în pași suficient de mici încât să fie ușor să determine dacă e pe drumul cel bun sau nu + să lucrăm ca o echipă, cu un plan de bătaie bine pus la punct, cu niște convenții (de notație, să zicem) pe care să le respectăm amândoi, el se arunca cu capul înainte peste tot, și în partea lui de proiect, și în a mea… Un dezastru. Pe cuvânt că mi-a venit să îl troznesc de câteva ori.

…dar proiectul a ieșit foarte bine la sfârșit.  Am fost printre puținii care am reușit să implementăm integral proiectul, am făcut un document inatacabil (toate proiectele astea practice culminează cu un referat care să ia ochii evaluatorilor) și am luat o notă foarte bună, chiar maximă. Îmi pare rău doar că nu am fost mai agresiv și nu l-am trimis în banca lui pe colegul meu de echipă atunci când ar fi fost cazul.

Lecție de viitor. Să sperăm că nu o să mai am asemenea momente de slăbiciune.

Anunțuri