Anume cursul pe care l-am lăsat să îmi mănânce luna ianuarie.

Sau măcar jumătate din ea. După sesiunea de iarnă, după sărbători și anul nou, pe 3 ianuarie începe o perioadă de 3 săptămâni în care poți să îți iei (sau nu) un curs intensiv. Eu am zis că da, dar totuși nu o să mă întorc eu pe 2 ianuarie, încă mahmur, de acasă. Ia hai să ajung eu pe 6 în Copenhaga, deci pe 7 la facultate (7 fiind deja vinerea primei săptămâni din cele 3). Că doar îmi ajung 2 săptămâni, nu?.

Problema s-a complicat datorită faptului că am avut două săptămâni să acopăr un dublu rol, anume atât de student cât și de asistent pentru colegii mei. Deci a fost mai complicată treaba.

Însă mi-a plăcut foarte mult să fiu asistento-laborant. E una din chestiile pe care mă văd făcând-o și mai încolo. Mi-a părut chiar foarte rău că nu am putut să mă infiltrez ca ajutăreț și pe parcursul semestrului ăsta (adică semestrul propriu-zis de primăvară). Însă nu au intrat zilele în sac. Este timp 🙂

Trecând la partea de curs propriu-zis, puteam să aleg niște proiecte mai de „joacă”, gen efecte de chitară sau interfațarea proiectului cu recunoașterea muchiilor cu o imagine live, primită de la o cameră sau proiecte mai „academice” gen un accelerator pentru funcții aritmetice sau un criptor/decriptor AES (Advanced Encryption Standard). Ghilimele sunt folosite exclusiv pentru a face o separare între proiectele mai hands-on (implicând lucru cu FPGA-uri, inițializări de codec-uri și tot așa) și cele mai dificile, însă lipsite de provocări din partea mediului înconjurător.

Eu am ales protocolul AES, și sunt destul de mândru că în sub 3 săptămâni am reușit să o iau de la zero absolut în materie de cunoștințe, să fac o implementare – zic eu – care își atingea și scopul de a consuma puțin, dar și făcea operațiile de criptare/decriptare spre maximul posibil pentru arhitectura aleasă. Evident, la toată tărășenia asta se adaugă inevitabilul document fără număr-fără număr, mărturie a sacrificiului de sânge făcut.

Serios acum, combinația laborant-student la curs intensiv dăunează grav sănătății. Au fost 2+ săptămâni în care 90% din timpul în care eram treaz îl petreceam lucrând, 7% pe drum și 3% ocupându-mă de cele casnice+mâncare… Tare proastă combinație. Dacă ziceam că să fiu asistent mi-a plăcut mult, n-aș putea zice că aș mai alege un curs d-ăsta cu inima deschisă. Sau, în orice caz, nu l-aș alege dacă aș fi și ajutăreț, și aș sări din schemă aproape o săptămână de program…

Dar am supraviețuit, nu? Și chiar sunt mulțumit de realizări, și academic, și financiar a fost o lună bună. Dacă ar mai ieși și soarele în tristețea asta de țară…

Anunțuri