Un alt curs foarte bun, cu un profesor care îmi place la nebunie.

De fapt, sunt doi profesori: un austriac care predă și la universitatea din Viena și profesorul pe care l-am avut la Digital System Engineering și pe care îl am și la Design of Asynchronous Systems (și care nu prea înțeleg ce treabă are la cursul ăsta, dar fie). Austriacul ăsta e băiat bun, un frate metal blond și creț + burtă de bere care jonglează cu conceptele fără nici un fel de dificultate.  Cursul atacă, evident, aspecte legate de arhitecturi de procesoare și sisteme de calcul, însă lejeritatea cu care trece de la aplicație, la cod mașină, la hardware, apoi trage o paralelă cu ce s-ar întâmpla într-un FPGA și se întoarce la aplicație, de data asta în Java, și de data asta se cheamă o metodă dintr-o clasă moștenită… și tot așa. E foarte captivant și se simte că e pasionat de ceea ce predă și că predă doar o parte din ce știe. Cred că am întâlnit cu toții profesori care nu știu mai nimic din afara domeniului lor, și nu e frumos.

A, și mai are rost să zic că pentru teza lui de doctorat a implementat Java Virtual Machine pe FPGA?

E idolul meu, clar. Aș vrea să ajung și eu la nivelul ăsta de competență, fără a-mi pierde entuziasmul și dispoziția de a împărtăși.

Anunțuri