În fine, ultimul curs de pe semestru ăsta.

Cumva, chiar dacă se achită de titlu, nu mă așteptam să se scalde fix în apele astea. Și e bine. După ce am făcut Fundamentals of Modern Embedded Systems* semestrul trecut (unde s-au făcut o grămadă de algoritmi de planificare a proceselor), credeam că aici se vor reitera conceptele alea și se vor adăuga câteva în plus și că o să fie cam degeaba cursul.

Din fericire nu e. Cursul e legat de cel din semestrul trecut, însă se axează mai mult pe metode de validare a funcționării corecte a acestor sisteme (validarea având ca scop demonstrarea faptului că nu este posibil ca respectivul sistem să eșueze când este pus în fața nici unei combinații de factori externi). Drept urmare, cursul e destul de „practic”. Pentru a ilustra toate conceptele prezentate, folosim o unealtă (UPPAAL) făcută în colaborare de universitățile din Uppsala și Aalborg , cu care modelăm, simulăm și verificăm sisteme.

Îmi place foarte mult că după 2 ore de curs mergem în laborator și aplicăm ce am învățat la curs imediat.

Și mai îmi place foarte mult profesorul, care e un nene la 30+ ani, doctor, cu o carieră (deja) de succes, care predă de plăcere. Și e vizibil super sportiv. Alt idol în viață 🙂

 

*faptul că aproape fiecare materie are o referință la o alta e pentru că, cel puțin pentru mine, materiile chiar se leagă puternic una de alta. Iar asta e poate cea mai mare victorie. În România nu simțeam că se leagă cumva materiile și era enervant. Aici simt că e mai omogenă desfășurarea de forțe.

Anunțuri