O colecție destul de vastă la litera P:

Pantera – 5 albume + niște live-uri.

O formație care a reușit să se transforme incredibil de mult în bine o dată cu aducerea lui Phil Anselmo la voce. O formație foarte bună  pe felia metalului cel greu care, din păcate, a fost curmată o dată cu uciderea deosebit-de-talentatului (zic eu) Dimebag Darrell.  Așa e în viață, din păcate.

Passengers – 1 album.

O colaborare interesantă între U2 și Brian Eno. Spun „interesantă” pentru că nu prea am multe altceva-uri de zis.

Pat Metheny & Brad Mehldau – 1 album.

Anume Metheny Meldau Quartet, de la Mircea cules, dacă nu mă înșel.

Pearl Jam – 9 albume + 1 concert unplugged + 1 concert + 1 compilație cu B-side-uri.

Într-o discuție foarte recentă cu vărul Ștef, a fost pomenit faptul că Pearl Jam împlinesc 20 de ani în curând. Chiar dacă știam, de fiecare dată când mă gândesc sunt un pic surprins. Unde (cam) toate formațiile născute și devenite celebre în anii ăia au murit, ei au reușit să meargă mai departe. Asta în sine este o mare realizare, iar dacă punem și muzica lor la socoteală… numai bine. Chiar dacă ultimele albume au avut mai mult accidental piese bune (iar alea care au fost bune, au fost de fapt foarte bune).

Pekka Kuusisto, Heini Kärkkäinen interpretându-i muzica lui Jean Sibelius – 1 album.

Tot de Mircea cules, Musical Soirée at Ainola este o bijuterie. Nu o să menționez decât ultima ascultare, în căști, pe bicicletă, într-o zi cu vânt puternic care făcea norii să alerge îndrăcit și tot drumul a fost ca un dans de lumini creat de soarele filtrat prin sita de nori. Atât.

Pequeña Orquesta Reincidentes – 6 albume + 2 EP-uri.

Se pare că ai o bucurie la litera P, prietene. Altă recomandare făcută de bunul meu prieten, altă recomandare pe care v-o fac și eu vouă.

Peter Broderick – 6 albume.

Un artist liniștit, dacă nu prea liniștit.

Peter Gabriel – 1 soundtrack.

Anume Passion, coloana sonoră la ‘The Last Temptation of Christ’ al lui Martin Scorsese. Regret că nu am avut până acum mai mult ambiția să explorez opera lui Peter Gabriel.

Philip Jeck – 1 album.

Experimental.

Philip Selway – 1 album.

Trebuie să colecționezi toate eforturile solo ale membrilor Radiohead, nu? Chiar dacă acesta e destul de subțire.

Piano Magic – 8 albume.

Altă formație care experimentează și cu muzica electronică, și cu cea mai „tradițională”.

Pink Floyd – 10 albume.

Nu are rost să divaghez.

PJ Harvey – 8 albume.

O artistă care îmi place foarte, foarte mult. Poate că începuturile ei într-ale muzicii au fost cam… necizelate pentru gustul meu, dar de la albumul Stories from the City, Stories from the Sea, e imposibil să nu fiu îndrăgostit de ea.

Pjusk – 2 albume.

Din nou electronica.

Placebo – 2 albume + câteva piese.

Mai ține minte cineva că a fost o vreme când făceau o muzică chiar bunicică?

Portishead – 3 albume + 1 concert.

Aici situația e invers, mă bucur că și-au adus ei aminte ce muzică bună pot face și au scos albumul Third (care este o mare realizare, din punctul meu de vedere), iar anul ăsta se zvonește că ne-ar paște un nou album. Oh goodie.

Puscifer – 1 album + 2 EP-uri.

Noul experiment al lui Maynard James Keenan, cel ce stă în spatele unor formații ca Tool sau A Perfect Circle, și pe care eu îl apreciez foarte mult. Piesa The Mission ar trebui să fie un aperitiv destul de gustos.

Anunțuri