Mă simţeam tare straniu să mă aflu în tren, singur. Era prima dată când nu mai era şi altcineva erau şi prietenii mei cu mine. Întotdeauna asociasem mersul cu trenul cu amuzamentul ambulant cu prietenii. Pe deasupra, în compartiment erau străini ce vorbeau într-o limbă necunoscută mie pe care am catalogat-o drept maghiară. Spre sfârşitul călătoriei, însă, s-au demascat rând pe rând ca fiind români ce pozează în cetăţeni ai ţării de peste Tisa [îmi pare rău, dar nici voi nu sunteţi maghiari şi nici Ardealul nu e al vostru]. Concluzia este ca ma simţeam total străin de atmosferă. Mai mult